Paul

Acum 9 ani luasem hotararea de a mai avea un copil. Dupa cum stiti nu a fost o hotarare usoara, dar am avut alaturi oameni dragi si speranta de la Dumnezeu.
Cand am aflat ca sunt insarcinata am fost emotionata, fericita dar si ingrijorata pentru ca acest copil trebuia sa fie bine! Nu cred ca as fi avut puterea sa trec peste vestea ca si al doilea copil ar putea avea probleme.
Sarcina a fost destul de usoara tinand cont si de faptul ca aveam deja 33 de ani iar eu incercam sa fiu cat mai atenta cu mine si cu copilul ce urma sa se nasca.
In ultimul trimestru de sarcina, viata m-a mai incercat o data, dur, trist si crud! Am aflat ca mama (care fusese operata pe 5 martie 2004 - Paul s-a nascut in acelasi an pe 16 aprilie) urma sa ne paraseasca.... Nimeni nu stia sa ne spuna cat ne va mai fi alaturi...iar eu ma framantam acasa (medicul nu-si daduse acordul de a ma afla cu ea la spital), cautand pe internet detalii despre cumplita sa boala.
Insa Paul a venit pe lume pentru ca sa ne vindece pe toti cei din jurul sau de tristete si a fost o mangaiere pentru bunica sa care a mai trait 2 ani si 9 luni, impacata cu gandul ca micutul este sanatos.
Cat l-am purtat in pantece am nutrit speranta ca este fetita (ne gandisem deja si la un nume, Anastasia) fiindca imi doream o fata, asa cum cred ca isi doresc toate mamicile de baieti.
Cand s-a nascut medicul mi-a spus ca este perfect si cand l-am strans la piept am izbucnit in lacrimi si am rostit rugaciuni de multumire.
Ne-am decis sa-l numim Paul (aveam pe lista numelor doar Anastasia) si n-as putea spune de ce Paul. A fost numele care mi-a trecut pur si simplu prin minte fara sa ma gandesc prea mult la semnificatii. Soacra mea ma intreaba mereu cum de-am pus un nume atat de important copilului meu (gandindu-se la apostolul Paul) care se rosteste atat de des in biserica.
Astazi este si ziua puiului meu mic. In biserica catolica, astazi se sarbatoresc Sfintii apostoli Petru si Paul si putina lume stie ca trebuie sa ii felicitam si pe cei ce poarta numele Paul, fiindca Paul era de fapt numele apostolului, devenit Pavel (in religia ortodoxa) ca urmare a influentelor slave.

La multi ani Paulica!
Te iubim mult si nu te dam nici pe o suta de fete!

Pana cand???

Am crezut ca dupa atatia ani de lupta cu oamenii din jurul meu am sa reusesc sa nu mai am in cale oameni care nu dau dovada de seriozitate, care nu-si dovedesc profesionalismul (care, atentie, nu inseamna ca nu este un bun specialist, inseamna ca trebuie si sa-ti respecti beneficiarul), oameni care nu isi mentin promisiunile, chiar daca i-ai platit (si nu putin) pentru munca pe care o fac.
Din pacate sunt din ce in ce mai dezamagita ca am lasat, inca o data, sa fiu dezamagita de astfel de oameni, sa fiu dezamagita de persoane care isi ofera serviciile si uita sa se mai achite de ele si asta dupa ce tu te-ai achitat imediat de partea ta din contract (care inseamna pe langa plata serviciului, plata calatoriei cu avionul si plata cazarii).
Oare acesti oameni, care lucreaza zi de zi cu parinti care au copii cu autism, care intra in contact cu ei, cu familia lor, cu viata lor, cu sufletul si zbaterile lor nu se gandesc ca totul se face cu niste sacrificii? Nu pot sa nu ma intreb ce fel de om esti daca nu te gandesti la asta, la faptul ca un astfel de parinte merita respectul tau si asteapta de la tine raspunsul promis, cum esti daca nu mai raspunzi la telefon sau e-mail si ca atunci cand, in sfarsit raspunzi, mai faci o promisiune si inca o promisiune de un alt termen, dar care nici pe acela nu-l respecti. Oare numai banii conteaza? Multi, cat mai multi de pe urma unui parinte disperat sa-i ofere copilului sau o sansa???
Iar ce ma ingrijoreaza mai mult, este atitudinea altor parinti care au patit la fel si carora le este frica sa le reproseze ceva pentru ca le este frica ca nu vor mai avea la cine apela atunci cand vor avea nevoie...
Oare pana cand ne vom lasa in continuare pacaliti, loviti in demnitatea noastra de om, de parinte, acceptand orice cu teama, cu capul plecat si cu rusine?

Aproape in clasa a V-a

Robert a terminat astazi clasa a IV-a.... cu media "Foarte bine" si cu mentiunea (scrisa pe diploma de doamna diriginta) pentru progrese foarte bune la matematica.

Nu pot sa nu ma intorc cu aproape 13 ani in urma, in zilele in care descoperam singura, citind pagini intregi de internet, detaliile sumbre ale acestui diagnostic. Cu siguranta ca, atunci, nu am visat ca, vreodata, Robert va merge la scoala...

Astazi, doamna diriginta ne-a dat diploma cu mediile si ne-am facut deja planuri pentru clasa a V-a.
Proiectul de la Iasi al claselor speciale din Brindusa este unic in tara si, desi nu este idealul in ceea ce toti ne dorim pentru copiii nostri, este un prim pas, un pas important pentru parintii ca mine, care, candva isi pierdusera orice speranta.

Trebuie sa multumesc conducerii scolii, cadrelor didactice de acolo pentru efortul depus, pentru creativitatea de care dau dovada, fiindca exista o problema destul de mare cu lipsa materialelor (si aici nu am uitat ca am promis ca ii vom ajuta pentru ca din toamna sa fie mai multe materiale in clase) si pentru o colaborare exemplara cu asociatia noastra de parinti.

Felicitari sufletul meu drag pentru ca stiu ca nu iti este usor si ca te straduiesti, atat cat poti tu, sa ne faci sa fim mandri de tine!

Te iubim.

1 Iunie este si ziua mea!

Astazi toti copiii din lumea intreaga isi serbeaza ziua.
S-au trezit de dimineata cu gandul la cadoul pe care il vor primi, la surpriza pe care au pregatit-o pentru ei parintii, domnul (doamna) invatatoare, la distractie si voie buna.
Au trait apoi cu intensitate toate momentele si, probabil, cand vor ajunge acasa vor mai avea parte de clipe de bucurie si emotie iar seara, la culcare, isi vor aseza capusoarele pe perna si vor adormi cu un zambet pe buze.
Am inceput cu "Astazi toti copiii din lumea intreaga isi serbeaza ziua..." oare chiar toti?
Cati dintre noi ne gandim si la copiii care nu pot sa se bucure de aceasta zi? Care nu stiu sau nu pot sa spuna ce-si doresc sa primeasca, care nu stiu cum sa-ti transmita emotia pe care o au asteptand surprizele, sau sa-ti multumeasca pentru cadouri, dar care vor sa-i vezi, sa-i simti, sa le fii alaturi?
Haideti ca astazi, sa ne gandim si la ei, la copiii cu autism, diferiti, dar totusi asemenea, cu suflet vesnic de copil si inocenta adevarata, sa ii acceptam si sa ii primim asa cum, versurile Imnului campaniei noastre din acest an, ne indeamna sa o facem:

Sunt un copil altfel decat tine,

Un suflet special sosit in dar

Ai curaj si crede in mine

Si ai sa vezi ca nu e in zadar.

Sunt diferit dar sunt ca voi

Imi place sa ma bucur de viata

Intoarce-ti privirea spre noi

Si daruieste-mi speranta.

Primeste-ma asa cum sunt

Nu vreau decat sa fii cu mine

Intinde-mi mana, fa un legamant

Ca-mi vei deschide usa maine.

Nu ma privi ca un strain

Mi-e greu sa fiu in lumea ta

Priveste-ma cu chip senin

Ajuta-ma sa traiesc in ea.

In fiecare zi incerc din greu

Sa inteleg tot ce aud, ce vad,

Stiu ca nu reusesc mereu

Ajuta-ma sa-nvat sa rad.

La multi ani, dragi suflete in culori!