luni, 30 decembrie 2013

Cum mi-am petrecut Craciunul

Ce reprezinta pentru noi Craciunul?
Pentru multi dintre noi, Craciunul inseamna cateva zile libere in care primim oaspeti si mergem in vizita, pentru altii, prilej de a ne plimba in mall-uri sau alerga dupa cumparaturi prin magazinele care forfotesc de oameni ciocnindu-se cu cosurile cat mai pline, iar pentru copii, emotia asteptarii lui Mos Craciun care le va aduce cadourile mult dorite.
Pentru acesti multi dintre noi, Craciunul este departe de a fi ceea ce este de fapt, Sarbatoarea Pruncului Isus, prunc pe care uitam sa-l primim cu sufletele deschise.
Cati dintre noi asculta inca colinde la masa de Craciun sau aleg ca dupa o zi de alergat prin magazine si dereticat prin case sa gaseasca timp si pentru rugaciune sau sa deschida, in prima zi de Craciun, usa bisericii pentru a-l primi pe Pruncul Sfant in inima?
Mi-au placut cuvintele preotului Cadar, cel care a sustinut predica din duminica Craciunului. Am uitat sa ne oprim din graba noastra, sa stam pe loc si sa lasam spiritul sa ne ajunga din urma, sa stam pe loc si sa-l sarbatorim pe Isus asa cum sarbatorim pe oricine atunci cand este ziua lui.
Sa ne oprim sa-i spunem "La multi ani!", "Bine ai venit!".
Noi, de Craciun, ne-am oprit. Am ales sa fim alaturi de cei dragi, in sunet de colinde, miros de brad, zambete de copii si cu sufletele ridicate in rugaciune in prima zi de Craciun, in biserica.
Nu este greu... ci placut sa te simti inconjurat de iubire, de pace si de liniste. Si sa te simti fericit!


marți, 24 decembrie 2013

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mosule,

Peste cateva ore ai sa pornesti la drum. Fiindca la noi inca nu a nins, nu stiu daca vei putea ajunge cu sania trasa de renii tai. Asa ca te rog sa vezi din timp daca ai benzina in rezervor ca sa nu intarzii prea mult. Cand ajungi la noi acasa sa nu incerci sa cobori pe horn.. e cam ingust si, in plus, semineul este inchis.. sa nu te lovesti cu capul de sticla!
Poti sa lasi sacul cu cadouri in balcon si da-mi apoi un beep... le iau eu de acolo si le pun la locul lor, sub brad.
La noi te astepta 2 baieti care au fost cuminti si care ti-au trimis demult scrisorile cu dorintele lor... sper ca le-ai citit cu atentie si n-ai sarit nimic de pe lista.

Robert, cel mai mare dintre ei, are autism. Este pe cale sa devina un tanar minunat si tot ce-si doreste el este sa-i aduci un calendar fiindca incepe in curand un nou an si trebuie sa avem calendarul nou pe perete, altfel totul va fi destul de nesigur. Poti sa-i aduci mai multe, le va pune pe toate in cuiul din camera sa, cu mare atentie (aliniate chiar la linie). Daca mai ai loc in sac, pune te rog si o agenda, ca sa putem incepe sa scriem programul zilnic de la anul.
Pentru el, eu imi doresc sa fie sanatos si fericit!
Paul, cel mic, este un copil sensibil, talentat si bun la invatatura. A avut rezultate bune la concursuri si numai de FB la scoala. Iar in acest an a fost selectat in grupa de performanta la gimnastica aerobica.
Asa ca merita sa-i aduci toate cadourile de pe lista pe care domnul invatator ti-a trimis-o.
Pentru el, eu imi doresc sa fie sanatos si sa aiba intelepciune.
Pentru mine si sotul meu imi doresc sa fim sanatosi, sa avem puterea de a merge mai departe impreuna, dincolo de toate greutatile ce se vor ivi in anul ce urmeaza.
Si, daca nu cer prea mult, sa ne vedem cu bine si la anul care vine!

vineri, 15 noiembrie 2013

Invitatie la film

Sunt o mamica cam ocupata. Lucrez, ma ocup de asociatia de parinti care au copii cu autism din Iasi, http://www.ancaar-iasi.ro, de FEDRA, de casa, de copii... Doi baieti: unul diagnosticat cu autism si foarte aproape de varsta adulta si cel de-al doilea in clasa a III-a, gimnast de performanta iar, ca si cum acestea nu ar fi de ajuns, si cu o bunica care peste cateva zile implineste 95 de ani.
Orele pe care le petrec in toate aceste activitati care presupun si gatit, spalat, pregatit hainute si ghiozdane, si altele din categoria celor casnice, dus/adus copil scoala, dus/adus copil gimnastica, insumeaza, de cele mai multe ori, peste 16 ore pe zi (incerc sa-mi mai ramana si 8 ore de somn... nu ca as si reusi... dar....).
Drept urmare, imi doresc sincer, sa petrec mai mult timp liber cu copiii mei. Datorita (si scriu bine datorita si nu din cauza) tulburarii de care Robert sufera, sunt mai mereu aproape de el fiindca are nevoie mereu de sprijinul cuiva. Raman insa in urma cu timpul liber dedicat lui Paul si recunosc ca mi-as dori sa petrec cat mai mult timp liber cu el.
Imi place sa fiu cu el si sa discutam subiecte care de care mai uimitoare, sa ne jucam impreuna sau sa ne petrecem cateva ore in oras... la film, la restaurant... Chiar, ati incercat sa o faceti? e uimitor cat de multe lucuri poti afla despre copilul tau si despre tine...Cat de relaxant poate fi si cat de multa bucurie se poate produce!
Am avut de cateva ori astfel de experiente si am intentia de a le repeta cat mai des posibil.
Si, cum a aflat recent ca la ArtHouse Central, aflat la Moldova Mall, etaj 6, se proiecteaza filme dragute, dragute pentru copii, atat de dragute ca de abia astept sa le vad si eu, imi propun sa ajung cat mai repede acolo cu Paul.
Va propun si voua aceasta alternativa de petrecere a timpului cu copiii mai ales ca, pentru ei, ArtHouse are o oferta de neratat: intrarea gratuita in week-end-urile din perioada 16 noiembrie - 8 decembrie.
Iata si programul proiectilor si ce filme puteti viziona in aceasta perioada:

Vizionare placuta si timp fain alaturi de ai vostri copii!


marți, 15 octombrie 2013

Punctul forte

Asa cum va mai povesteam si cu alte ocazii si prin alte scrieri despre persoanele cu autism, suntem invatati sa vorbim privindu-le latura care este altfel decat noi, scotand in evidenta ce nu pot sa faca ei asa cum putem noi sa o facem.
Asa ca, de cele mai multe ori, spunem: "Nu poate sa vorbeasca", "Nu poate sa deseneze in contur", "Nu poate sa stea locului mai mult de 5 minute", "Nu intelege" si exemplele pot continua.
Si, pornind de la NU, ajungem la premisa ca nu pot face nimic si ca este aproape imposibil sa-l invat sa faca sau sa-l inteleg.
Insa, abordarea noastra, a tuturor, va avea mai mult succes daca vom renunta la a-i privi din acest punct de vedere si vom incepe sa enumeram ce pot ei sa faca foarte bine, care sunt punctele lor forte, pentru ca, apoi, folosindu-le pe acestea sa incercam sa le dezvoltam, treptat, abilitati.

Pentru Robert si pentru multi ati copii sau tineri cu autism, punctul forte este memoria, mai ales cea vizuala. Folosind-o am reusit sa-l invatam foarte multe, desi nu vorbeste... sau, asa cum spunem cu totii, este nonverbal. De cand m-am intors de la Baia Mare, nu mai folosesc nonverbal, mi-am schimbat abordarea atunci cand Paul, colegul nostru de federatie, presedintele Asociatiei Autism Baia Mare, ne-a povestit cum, la congresul Autism Europe de la Budapesta, a avut ocazia sa asculte o persoana cu autism care sustine ca termenul de nonverbal ar trebui inlocuit cu cel de preverbal, dand exemplul unei prietene, si ea diagnosticata cu autism, care a spus primul cuvant la varsta de 61 de ani.
Si, ca sa va provoc la un exercitiu de memorie, va povestesc cum, de cateva zile Robert imi scrie Bucuresti si imi arata pe calendar data de 7 noiembrie. Cel mai usor mod, pe care Robert il foloseste uzual, de a ma intreba cand mergem undeva este aratandu-mi o fotografie, numele destinatiei/locului respectiv scris undeva, sau chiar (daca nu are la indemana toate cele enumerate mai inainte), scriindu-mi.
Ceea ce facea el acum insemna de fapt: "Nu-i asa ca pe 7 noiembrie, mergem la Bucuresti?", fiindca imi arata si data in calendar. Asa ca eu ma intrebam intr-una de ce sa mergem la Bucuresti pe 7 noiembrie... nu era niciun eveniment cunoscut programat a se petrece la Bucuresti in acea data...
Nestiind daca sa-i raspund Da sau Nu, am incercat o strategie... ii raspund prin Da, fiindca el era convins ca pe 7 noiembrie vom fi la Bucuresti, pana reusesc sa ma lamuresc ce se intampla atunci...
Am facut la randu-mi exercitii de memorie pana am inteles... mi-am amintit ca pe data de 7 noiembrie, anul trecut, am fost cu totii la Bucuresti unde Paul a participat la Concursul de gimnastica de la Palatul Copiilor.
Asa ca, Robert, caruia ii place tare mult sa se plimbe, a dedus ca si anul acesta, vom repeta excursia....
Un alt exemplu este cel cu 15 ianuarie... aceeasi istorie, doar ca acum imi arata iconita primita de preotul care a venit sa ne sfinteasca casa anul trecut... De ce credeti?
Astept pe blog raspunsul vostru si va invit sa va priviti copiii astfel: destepti, motivati si cu multa vointa si capacitate de adaptare.

vineri, 2 august 2013

Olanda vs Romania

Cum ar fi daca ti-ai pierde copilul? Cum ar fi daca, in plus, copilul tau ar fi diagnosticat cu autism si v-ati afla intr-o tara straina?
Ce ai simti cautandu-l? Stiind ca nu vorbeste limba din tara respectiva si ca nu poate spune prea multe despre el nici daca ar fi ajutat?
Ce ar trece prin gandul tau in trenul care te poarta spre politia din orasul in care a fost gasit, intrebandu-te daca e el, daca e sanatos, speriat, hranit, obosit?
Chiar daca ma considerati putin sadica, va spun ca ar fi mai bine decat daca toate aceste lucruri s-ar intampla in Romania, in tara ta.
Fiindca in Romania, nimeni nu ar sti ce sa faca... tanarul care a trait in realitate aceasta experienta a mers mai mult de o ora cu trenul fara sa-l intrebe nimeni nimic, fara sa-i cera nimeni biletul (ce s-ar fi intamplat intr-un tren din Romania?).
Gasit fiind a fost oprit la sediul politiei locale care i-a oferit conditii adaptate lui, aducandu-i un translator si un psiholog... ce ar fi facut politia romana in acest caz?
In Romania sistemul de protectie sociala are, din pacate, multe hibe, autoritatile, politia nu stiu cum sa reactioneze in astfel de cazuri si, cu siguranta, multi nici nu stiu ce este autismul.
Din fericire povestea tanarului a avut un happy end, in Olanda, o tara in care, alaturi de multe din tarile europene, persoana cu dizabilitati este respectata si sprijinita.
In Romania, mai dureaza... mai avem de pedalat asa cum spunea doamna ministru al muncii...

miercuri, 31 iulie 2013

Inainte de vacanta

De maine sunt si eu, oficial, in vacanta... o vacanta in care imi doresc sa petrec cat mai mult timp cu familia mea, timp pe care, recunosc, uneori, nu reusesc sa-l gasesc...
Si imi propun sa incerc sa ma rup de orice alte subiecte in afara de relaxare, buna dispozitie, odihna, joaca, citit, plimbare si gasiti voi si altele din aceeasi categorie.
Sper sa si reusesc fiindca, desi relativ multumita de tot ce am reusit pana acum sa facem (mai ales in ultimul an prin FEDRA - www.autismfedra.ro) pentru a schimba viata copiilor cu autism, certitidinea ca inca este prea putin si mai sunt inca prea multe de facut, ma fac sa ma indoiesc de acest lucru.
Si spun asta fiindca atata timp cat inca o mamica striga cu disperarea ca nu stie daca mai reuseste sa mearga mai departe cu un copil integrat intr-o scoala de masa unde are nevoie de insotitor, adica si de bani (pe care ea nu-i are) cu care sa-l plateasca, o alta se intreaba disperata ce poate face in cazul copilului ei care, cu dureri atroce de masele, este nevoit sa astepte sa fie tratat peste o luna, cand acest caz ar trebui sa fie o urgenta...
Si, ca de obicei, incerc sa ma implic in toate aceste cazuri, desi stiu ca acum nu pot face prea multe, dar le preiau emotional si motivational, realizand cat de lunga e lupta noastra...
Asa ca, mai mult ca sigur, vacanta mea va fi una activa, cu promisiunea ca voi gasi si momentele de care am nevoie atat eu cat si ai mei, pentru a reveni cu forte proaspete in toamna.
Fiindca:

miercuri, 5 iunie 2013

De ce sa FIE la Iasi

In acest an, Iasul devine primul oras din Romania care gazduieste un Festival International de Educatie, un proiect cu un caracter durabil care contribuie la dezvoltarea culturala, economica si sociala pe termen lung a oraşului.
FIE se va desfasura in perioada 14 – 23 iunie 2013 la Iasi si presupune 10 zile de concerte, spectacole, proiectii si tot felul de activitati cultural-artistice pe conceptul ”Educatie prin entertainment in aer liber”. Evenimentul este la prima editie si reuneste implicarea tuturor institutiilor culturale si educationale din Iasi. Organizatorii festivalului isi doresc să puna eticheta ”Educatie” pe orașul Iasi, prin toate formele ei de exprimare: carte, muzica, teatru, arta si conferinte, si sa dezvolte conceptul de ”Iasi - capitala culturala europeana”.
Si iata cam despre ce evenimente va fi vorba...
Vom avea parte de spectacole de teatru dintre care amintesc doar "Scripcarul pe acoperis", cel mai popular musical produs in Romania si "Calatoriile lui Guliver", concerte: cel sustinut de Patricia Kass care va canta live in Piata Palatului Culturii pe 19 iunie si cele din cadrul Opera Film Festival.
Opera Film Festival se va desfasura pe parcursul a 5 seri pe Bd. Stefan cel Mare care va deveni un adevarat cinematograf in aer liber, publicul putand viziona, pe durata a 2 ore, productii cu notorietate din intreaga lume, cum ar fi: Tosca, One Night in Central Park - Andrea Bocelli, La Boheme.
Aflat la a II-a editie, spectacolul Clasic 300, pregatit de Orchestra Filarmonicii "Moldova" Iasi, va avea loc pe Bd. Stefan cel Mare pe 22.06.2013, incepand cu ora 20.00. Iar cei care au fost si anul trecut stiu deja la ce sa se astepte...
Pe perioada festivalului, spatiile indoor si outdoor din Piata Unirii si de pe str. Lapusneanu vor gazdui manifestarea artistilor in arte vizuale.
Iesenii vor avea parte si de numeroase spectacole in aer liber, lansari de carte si ateliere pe diverse teme, atat pentru cei mari cat si pentru cei mici.
Nu vor lipsi nici conferintele: Gala FIE, in cadrul careia va avea loc Ceremonia de acordare a distinctiilor FIE, in data de 14.06.2013, la Teatrul National "Vasile Alecsandri" si conferinta sustinuta de Lord David Trimble, laureat la premiului Nobel pentru Pace, la Biblioteca Centrala Universitara "Mihai Eminescu", in data de 15.06.2013.
Mai multe detalii despre festival puteti gasi sonsultans site-ul acestuia: http://www.fieiasi.ro/.
FIE isi propune sa aduca pentru prima data in Iasi un festival FRINGE care sa incurajeze exprimarea artistica intr-un mod neconventional. Festivalul se va desfasura in perioada 14.06 - 23.16.2013, pe Bd. Stefan cel Mare.
Iata deci ca, prin intermediul FIE, Iasul va fi conectat la reteaua internationala de evenimente care incurajeaza dialogul intercultural si schimbul de experiente cultural-artistice, festivalul reusind sa sublinieze totodata rolul artelor în educatie.

Eu una vreau sa FIE la Iasi fiindca sunt ieseanca si iubesc orasul in care m-am nascut si unde imi cresc copiii. Si fiindca cred ca Iasul merita mai mult!
Voi vreti sa FIE?

luni, 27 mai 2013

Duminica puritatii

Am pasit in biserica tinandu-l de manuta. Ii simteam emotia si nerabdarea pe care mi-a marturisit-o inca de dimneata.
In linistea unei adunari inca tacute se auzeau doar glasurile celor peste 40 de copii, carora Paul li s-a alaturat, cuminte, in primul rand de bancute asezate special pentru ei, care se pregateau sa primeasca Prima Sfanta Impartasanie.

Se pregateau sa-l primeasca pe Isus in sufletelele lor pure si in inimioare lor pline de "jar si de iubire" ca in poezioara pe care Paul trebuia sa o rosteasca la sfarsitul liturghiei.
Parinti emotionati, bunici cu ochii in lacrimi, orga acompaniata de vocile cristaline ale copiilor, rugaciuni rostite intr-un singur glas, cu lumanari aprinse in marea de manute, biserica impodobita de sarbatoare cu superbele aranjamente florale si panza alba asa ca si rochitele fetitelor gatite ca niste mici mirese.
Totul forma o atmosfera sacra in care se simtea bucuria tuturor de a participa la un astfel de eveniment, unic in viata unui copil.

Eveniment unic si pentru mine, ca mama... il priveam printre copii, supraveghindu-i miscarile si cautandu-i privirea... Cand ai crescut asa mare, Paul? Cand ai invatat atat de multe si cum ai devenit atat de bun, de cuminte si de increzator?
M-au impresionat cuvintele parintelui la predica si m-am gandit indelung la ele.. suntem noi demni de copiii nostri?  Le-am tradat vreodata asteptarile?
Frumoase cuvintele, frumoase povetele si intelepte sfaturile...
Pe Paul l-am urmarit cu privirea incetosata de lacrimi cand se indrepta cu manutele impreunate catre preotul ce urma sa-l impartaseasca si mi-am amintit cuvintele lui de dupa spovada..."Mama, acum ma simt mai usor..."

La rostirea multumirilor de sfarsit, am fost atat de emotionata, incat am ratat filmarea... dar el a fost atat de atent si s-a straduit sa citeasca asa cum repetasem acasa, cu intonatie si rar. Apoi, s-a indreptat spre parintele paroh si a asteptat cuminte ca acesta sa faca anunturile de final, pentru ca apoi sa-i ofere cosul de trandafiri in semn de multumire.

Parintele l-a sarutat pe ambii obraji si in biserica au rasunat aplauze... cred ca nu trebuie sa mai spun ca nu mi-au mai iesit nici pozele....
Am trait deci o duminica a puritatii, o duminica speciala si ma bucur ca am avut alaturi oameni dragi care au venit sa impartaseasca cu Paul aceasta sarbatoare speciala.
Un singur regret am.... ca mama nu a mai trait sa se bucure de acest moment. Ar fi fost nespuns de fericita... din pacate doar ea lipseste din fotografii...

marți, 21 mai 2013

Mi-e dor



Mi-e dor de tine mamă,
Mi-e dor de glasul tău,
Mi-e sufletul o rană
Și gândurile hău.

Nu știu de ce sau unde
A trebuit sa pleci,
Atunci când umbre surde
Treceau în valuri reci.

Nu știu de ce atunci
Când totul era bine,
Trăiam doar zile dulci,
Mi-e dor de tine...

Mamă, mă doare dorul,
Mă doare tare lipsa ta,
Sper doar că, în cer, soborul
De îngeri cânta în casa ta

De sus, din cerul de atât de sus
Și atât de înalt și de departe,
Unde atât de grăbită te-ai dus
Lasând doar amintiri într-o carte,

Te regăsesc uneori în vis
Și atunci mă liniștesc,
Căci apari mereu cu un surâs
Și-mi spui că am să te găsesc.

Dormi în pace mama mea,
Dormi în liniște și cânt,
Voi căuta mereu a ta stea
Și te voi purta mereu în gând. 

marți, 16 aprilie 2013

Debut de ziua lui Paul

Astazi am debutat in Catchy, o revista online pentru femei in articolele careia ma pierdeam fascinata de fiecare data.
Ii dedic articolul de mai jos lui Paul care astazi implineste 9 ani. La multi ani, dragul meu drag!

http://www.catchy.ro/bucuria-de-a-fi-mama/38037

vineri, 12 aprilie 2013

Arata ca iti pasa 2013

Au trecut 5 ani... 5 ani de campanie, 5 ani de evenimente dedicate zilei de 2 Aprilie, Ziua Internationala pentru Constientizarea Autismului.
Am inceput in 2009, timid, cautand oamenii cu care sa-mi pot pune in aplicare ideea unei campanii. Am gasit-o pe Cristina si prin ea pe am cunoscut Oameni care au vrut sa se implice si sa ajute. I-am regasit in fiecare an alaturi de toti cei care s-au adaugat la fiecare campanie cu inca un ajutor, un sprijin, anul acesta reusind sa avem peste 30 de parteneri.

Daca la inceput campania se concentra in ziua de 2 Aprilie, incetul cu incetul am gasit noi proiecte, noi idei, noi evenimente care sa ne ajute sa ne atingem telul, sa aratam ca autismul exista printre noi si ca este firesc sa-l acceptam.
In acest an, in cea de-a V-a editie a campaniei am avut o saptamana plina de evenimente, am primit oaspeti dragi din Olanda insotiti de Excelenta Sa, Ambasadorul Olandei la Bucuresti, un adevarat diplomat, o persoana modesta, distinsa, deschisa si cu dorinta de a ajuta si de a se implica.

Impreuna cu colegii din federatia nationala din care facem parte (FEDRA) am adus la Bucuresti, in cadrul unei conferinte internationale, la Palatul Parlamentului, specialisti din tari europene si SUA care sa ne prezinte modelul de succes in integrarea persoanelor cu autism si am avut ca invitati reprezentati ai Guvernului, ministerelor de resort, parlamentari si europarlamentari.

Am avut alaturi de noi prieteni dragi si persoane necunoscute care au vrut sa fie cu noi, la mars, la momentul de zumba, la iluminarea Primariei, la seara caritabila, la lansarea primului film documentar despre autism in limba romana. Am fost blue, am fost veseli, am fost curajosi, am fost demni! Am fost uniti, am fost multi si am fost buni.
Impreuna cu Fundatia "Star of Hope Romania", Fundatia "Ancora Salvarii", Asociatia "Surasul Albastru", multumim tuturor celor care au arata ca le pasa:

Primăria Iași, Universitatea “Petre Andrei” din Iași, Universitatea “Al.I.Cuza”, Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T.Popa”, Universitatea de Arte „George Enescu”, Camera de Comerț și Industrie Iași, Grand Hotel Traian

















PALAS, Inspectoratul Școlar Județean Iași, Irina Schrotter, ProImage, Rodotex, Louise,
Patronatul Sfera, Motel Bucium, Papucei, NICHI, Școala Specială Constantin Păunescu, Gravez.ro,  Colegiul de Arte Octav Bancilă, Sounds Design, 











Zumba Iasi, Academia Show, CSG Gimnis, Ansamblului folcloric "Doina Carpatilor" de la Casa de Cultura a Studentilor Iasi, Anastasiei si lui Alexandru, tinerii nostri prezentatori, domnului Horia Gumeni.












Parteneri media: TVR Iași, Ziarul de Iași, Iasi Fun, Radio Hit, Glare, Avantaje.

Tuturor, copiii cu autism va multumesc pentru ca ati ales sa acceptati sa fiti in mijlocul lor, sa-i aplaudati, sa-i incurajati si sa-i primiti asa cum sunt: Altfel...


joi, 11 aprilie 2013

De 10 ani impreuna pentru copiii nostri

Implinim 10 ani de cand 3 parinti am pornit la un drum lung si plin de obstacole. Iata cum a fost... A fost mult, a fost putin... nu stiu... stiu insa ca mai este, ca nu am ajuns la capat. Doar ca acum suntem mai multi, mai puternici si cu mai multa speranta.
La multi ani! ANCAAR Iasi.
Multumim Sounds Design Audio Production pentru realizarea clip-ului.

luni, 11 martie 2013

Un altfel de 8 Martie

A trecut si ziua de 8 Martie, ziua mamelor. In fiecare an ne gadim cum sa le sarbatorim si pe mamicile speciale, pe cele care gasesc atat de greu puterea de a zambi, de a se gandi la ele insele si de a a-si darui ceva special doar pentru ele.
Nu au timp si nu au cum sa se puna mai presus de altceva, de rutina zilnica, de lipsa banilor, de lipsa unui sot sau a unui cuvant cald din partea cuiva.
Asa ca, anul acesta, am hotarat sa le convingem sa evadeze pentru o zi, intr-o excursie.
Zis si facut.. am complotat cu cei de la Icar Tours care ne-au facut o oferta foarte tentanta, cunoscand-o astfel pe Victoria, care s-a dovedit a fi un ghid minunat si care a avut grija de noi pe toata durata excursiei.
Acestea fiind rezolvate, ne-am urcat in autocarul ce ne astepta la palatul Culturii si am pornit la drum pe ritmurile muzicii lui Julio Iglesias... ce putea fi mai frumos pentru asa o zi!

Ne-am distrat cu povestile copilariei noastre si, la propunerea invitatelor noastre, Beatrice si Cristina, am fost vedete pentru o zi, multumind pe rand, la microfonul autocarului, pentru un dar primit in viata noastra, asemeni vedetelor de la premiile Oscar.

Prima oprire a fost la Muzeul Viei si Vinului din Harlau unde am aflat obiceiuri legate de nastere, nunta si moarte, legate de prezenta vinului si am avut ocazia sa ne imaginam drumeti la un popas la han si sa vedem crama muzeului si depozitul de vinuri de unde am si cumparat cate o sticla de vin pentru sotii nostri (tot ne-am gandit la ei, nu-i asa?). La sfarsit domnii de la muzeu ne-au invitat sa degustam un paharel de tamaioasa dulce si aromata.

Urmatorul punct de pe lista Victoriei a fost Biserica Sf. Gheorghe, ctitorie a lui Stefan cel Mare, aflata in apropierea ruinelor vechii Curti Domnesti din Harlau, unde a locuit si Petru Rares.

Si fiindca am trecut si pe la Copalau, patria usturoiului, am oprit chiar si pentru nitica aprovizionare.
Am ajuns apoi la destinatia noastra finala... Mosia "Cai de vis" care este chiar de vis...Fiindca trecuse de mult ora pranzului am fost asteptate cu o masa mare in livingul calduros al conacului.

Si de ce pranz am avut parte...ca la mama acasa! Ciorba de perisoare, sarmale cu mamaliguta si smantana, poale in brau si surpriza- tort din partea casei.
Si fiindca toate acestea cereau o asezare in straturi, am iesit nerabdatoare la ceea ce avea sa fie punctul culminant al zilei - spectacolul de echitatie.
Antrenorii s-au intrecut pe sine, caii realizand numere superbe, chiar si de dans.

Spre bucuria noastra am fost invitate sa experimentam, asa ca, fiecare mamica a avut posibilitatea de a face un tur de manej.

Desi vremea ne-a fost putin potrivnica cafeaua savurata la sfarsit ne-a incalzit si ne-a alungat oboseala unei zile pline.
Pe drumul spre casa, ne-am promis ca vom repeta aceasta experineta fiindca, nu-i asa, toti avem nevoie de o pauza care sa ne incarce bateriile!

La multi ani, dragi mamici!

vineri, 22 februarie 2013

Scrisoare catre fiul meu

Te-ai nascut intr-o dimineata geroasa si alba de iarna...
Nu a fost usor sa te aduc pe lume si inca ma intreb daca nu ar fi fost totul altfel daca nu m-as fi hotarat sa te nasc normal. Dar eram tanara, sanatoasa, curajoasa, naiva si credeam ca nimic nu mi se poate intampla. In fond, mama, bunica, strabunica, matusa, au nascut la fel si totul a fost perfect, de ce sa nu fi fost perfect si pentru mine?
Mai ales ca medicul ma asigurase ca totul decurge normal si fara probleme. Este drept ca nu mi-a facut nicio ecografie, nici in timpul sarcinii si nici inainte de a naste...oare s-ar fi schimbat ceva daca o faceam?
Oricum, acum este prea tarziu, nu mai pot da vina pe medici si nici pe hotararile pe care le-am luat atunci.
Cand te-am tinut pentru prima data in brate, tot ceea prin ce trecusem s-a spulberat ca si cum n-ar fi fost... Erai minunat, plangeai cam mult, e drept, dar erai atat de frumos ca ma topeam privindu-te.
Cand te-am adus acasa si te-am asezat in patutul mestesugit de tatal tau, te-ai linistit ca prin minune.
Ai crescut repede, un copil cuminte, plin de viata si, Doamne, atat de frumos!
Aveai o frumusete aparte, speciala, care facea ca toata lumea sa intoarca capul dupa tine pe strada, cand ieseam la plimbare.
Iti amintesti cand invatam pentru licenta? Ce greu a fost.. si tu erai tot timul la usa strigandu-ma si incercand sa o deschizi ridicandu-te pe varfurile picioruselor...
Apoi s-a intamplat... Am aflat ca esti altfel, special si ca-mi vei schimba viata.... Mi-a spus-o un medic, sec, distant si fara alte amanunte.
Si m-ai schimbat...iti multumesc mult pentru ca ai facut-o... Datorita tie am devenit ceea ce sunt astazi: un om mai bun, mai curat, mai deschis, m-ai facut sa vad altfel realitatea vietii, sa invat sa pretuiesc ceea ce conteaza cu adevarat si fiecare clipa.
M-ai invatat ca nu trebuie sa renunt niciodata oricat ar fi de greu si sa nu incetez sa sper.
Nu stiu daca si eu am reusit sa-ti arat ca te merit, sa-ti arat cat de mult te iubesc si sa te fac sa fii mandru de mine asa cum sunt eu de faptul ca m-ai ales ca mama.
Stiu insa ca niciodata nu te voi lasa singur pe drumul vietii si ca nu voi renunta la a crede ca voi reusi, candva, sa iti daruiesc o viata mai buna si sa te fac fericit in fiecare zi.
Stii ca uneori obosesc, ca simt ca lupt in zadar, fara niciun rezultat. Stii ca am zile in care imi vine sa urlu cu gandul ca, poate, ma va auzi cineva... dar urletul se reintoarce ca un ecou..
Maine, pe 23 februarie, vei implini 17 ani... Doamne, cand au trecut? Cum au trecut atat de repede?

Astazi, ma rog doar ca Dumnezeu sa ma ajute sa am puterea de a face tot ce ti-am promis pentru ca, atunci cand voi pleca, sa o fac impacata cu gandul ca vei fi bine chiar daca pasii mei vor urma un alt drum.

La multi ani, dragul meu Robert! Te iubim!

vineri, 1 februarie 2013

Atunci cand "a darui" se invata

Pe tinerii elevi din clasa a XI a B a Colegiului National "Emil Racovita" i-am cunoscut cu 2 ani in urma, atunci cand mi-au propus un proiect. Unul curajos, amplu si din care razbatea elanul tineretii lor.
In cadrul proiectului, care s-a numit "Autismul - zambet in tacere", s-au propus o serie de activitati cu scopul de a aduce impreuna copii cu autism si copii fara dizabilitati, sa se cunoasca,sa dobandeasca cunostinte despre autism, sa-si formeze o atitudine de tolerantă, in scopul socializarii, empatizarii si non-discriminarii persoanelor cu dizabilitati. Si cred ca au reusit fiindca ceea a urmat a fost minunant.
Ei au invitat una dintre mamicile din cadrul asociației noastre la o ora de diriginție unde le-a vorbit elevilor despre autism, despre ce inseamna sa ai un copil autist si a raspuns la intrebari.
Proiectul a continuat pe 1 Iunie cand i-am sarbatorit, impreuna, pe copiii din asociatia noastra in Parcul „Arca lui Noe” al fundației Izvor din comuna Birnova pentru ca, in luna noiembrie, elevii sa participe la activitatile desfasurate in cadrului clubului de week-end.

Prin expozitia care a urmat, denumita „DA! Diferiti si Asemenea” am incercat sa oferim o alta perspectiva a intelegerii autismului, o perspectiva creata prin arta celor pe care ii consideram diferiti, insa ne sunt atat de asemenea. 

Proiectul a castigat concursul Euroscoala, elevii primind ca premiu o excursie la Strasbourg.
In anul 2012 tinerii au continuat sa ne fie alaturi, participand ca voluntari la activitatile clubului de week-end. M-a surprins placut si m-a impresionat chiar, un mesaj primit in urma cu cateva zile prin care mi-au transmis ca au organizat un spectacol de teatru si ca suma pe care au strans-o in urma vanzarii biletelor ne va donata!
Spectacolul s-a numit "Chirita in oglinda timpului" si a avut loc pe data de 23 ianuarie. Daca doriti sa va bucurati de momentele comice puteti accesa link-ul de mai jos. Veti gasi apoi si celelalte parti ale spectacolului.
http://www.youtube.com/watch?v=DyEKWm3c9Tk

Bianca, una dintre eleve, mi-a scris: "Initial, a pornit ca o idee de proiect pentru clasa, insa, pe masura ce faceam tot mai multe repetitii, ne-am dat seama ca este pacat sa irosim atata munca fara a aduce un sprijin adevarat cuiva. Astfel, s-a conturat "Chirita in oglinda timpului", evenimentul in cadrul caruia eu si colegii mei am pus in scena atat o varianta clasica prescurtata, cat si una moderna (exact aceleasi scene, "modernizate" de noi) a cunoscutei comedii "Chirita in provintie". Pentru mine, emotiile au trecut de la "daca nu va veni nimeni" la "au venit prea multi" insa toti colegii, indiferent daca jucau sau nu, ne-au ajutat enorm iar, in cele din urma, reactiile primite au fost chiar mai frumoase decat ne sau ma asteptam."

Bravo! felicitari! Doamnei prof. Mihaela Calabalic, Biancai, Andradei si tuturor celor care s-au implicat. Sunteti minunati si ne bucurăm să știm că va avem alături! 
Suntem convinsi ca daca toti tinerii le-ar urma exemplul, ar invata ce inseamna sa daruiesti si sa ajuti pe cel in nevoie. 

miercuri, 30 ianuarie 2013

Cat costa zambetul unui copil?

Viata trece... cu fiecare zi, cu fiecare clipa, cu fiecare suflare. Este drept ca nu trece pentru toti la fel. Pentru majoritatea dintre noi viata este o rutina: te trezesti, pregatesti copiii pentru scoala sau gradinita, ii lasi acolo si apoi mergi spre locul de munca.
Muncim cel putin opt ore pe zi, apoi mergem spre casa facand, din cand, in cand, mici escale la cumparaturi sau in vizite pe la rude. Mai mergem si la un film, la teatru, la un spectacol, unii din noi reusesc sa mai mearga si la un restaurant pentru ca apoi, in fiecare zi, sa o luam de la capat asteptand week-end-ul sau zilele de concediu.
Uneori este greu: copiii fac mofturi dimineata la trezit, traficul este foarte agolmerat si alergi sa nu ajungi tarziu, seful te cearta, colegii te privesc cu invidie sau te ignora, preturile au crescut si pe autostrada spre mare se merge bara la bara.
Uneori este greu, dar te-ai intrebat vreodata cum ar fi viata ta, cum ar trece ea, daca ai avea un copil cu probleme de sanatate?
Cum ar fi daca copilul tau nu ar putea merge sau nu ar putea vorbi? Cum ar fi daca copilul tau i-ar privi pe cei care merg la scoala cu dorinta de a face la fel ca si ei, de a avea prieteni cu care sa se joce, sau daca ar fi tratati ca niste oameni de cei din jurul lor.
Cum ar fi viata ta daca nu ai putea sa-i oferi mai nimic copilului tau bolnav? Daca nu ai avea bani sa-i cumperi medicamente, sa-i platesti terapii sau sa-i pui pe masa o farfurie cu mancare, sau daca ti s-ar tranti usi in nas atunci cand te-ai duce sa ceri sa-i fie respectate drepturile.
Cum ar fi atunci cand ai simti ca ai ajuns la capatul puterilor si iti doresti ca totul sa se sfarseasca?
Daca, macar pentru o secunda, ai putea sa te gandesti cum ar fi, atunci inseamna ca iti pasa. Si daca iti pasa, poti sa faci pasul urmator, SA AJUTI!
Acum poti sa faci asta foarte simplu, doar completand un formular prin care iti dai acceptul ca 2 % din impozitul pe care il platesti statului pe venitul tau, sa mearga catre o organizatie care ii poate ajuta pe acesti copii.
Tu poti sa alegi asa cum doresti, dar alege! Altfel acei bani care ar puta ajuta se duc catre bugetul gaunos al statului de unde nu se mai intorc.
Eu te invit sa alegi asociatia noastra, asociatia de parinti care au copii diagnosticati cu autism si iti promit ca acesti bani vor ajunge la acesti copii.
Poti gasi detalii despre ce facem noi, parintii copiilor cu autism, pe site-ul asociatiei, www.ancaar-iasi.ro. Si daca te-ai gandit si iti pasa, poti sa descarci de acolo formularul necesar. Acesta trebuie depus apoi la sediul finantelor locale din localitatea ta de domiciliu sau ne poti contacta pentru a-l depune noi.


Daca ai ales deja sa daruiesti 2 % pentru zambetul unui copil cu autism, spune-ne si noi ti-l vom trimite (ZAMBETUL....)

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Pentru Calin Graur si timpul vietii lui

Il cunosc pe Calin din povestirile surorii mele cu a carei fetita a fost coleg, la un moment dat, de gradinita.
Ea mi-a povestit despre cum l-a intalnit pe holurile gradinitei si despre cat de fericit era, desi era bolnavior.
Boala de care sufera Calin este o boala foarte grava si crunta, ca orice boala de altfel, insa si mai crunta, cred, fiindca chinuie un copilas...
Si ce poate fi mai cumplit decat sa ai un copil bolnav? Poate multi dintre dumneavoastra nu inteleg...sau nu vor sa inteleaga. Probabil nici nu ai cum atata timp cat nu esti tu in aceasta situatie. Copilul tau e sanatos, merge la gradinita sau la scoala, se joaca cu ceilalti copii si creste visand la zilele in care va fi mare!
Insa eu stiu... eu stiu ce inseamna sa ai un copil cu probleme, eu stiu ce inseamna zilele si noptile de durere si de suferinta, de deznadejdie si de neputinta de a-ti ajuta copilul.
Parintii lui Calin sunt puternici si vor sa lupte pentru a infrange boala copilului lor. Dar nu vor reusi singuri, trebuie sa-i ajutam sa ajunga la izbanda.
Tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti la evenimentul din data de 2 februarie https://www.facebook.com/events/279526742170861/, sa donati in conturile pe care le gasiti pe http://www.calingraur.info/povestea-lui-calin/, sau pur si simplu sa dati mai departe prietenilor dumneavoastra aceste informatii.
Timpul trece pentru toti, insa, timpul lui Calin inseamna VIATA. Sa-l ajutam pe Calin ca viata sa sa fie iarasi cea a unui copil sanatos...
Sa ne gandim la ce avem noi, la ce ne-a daruit Dumnezeu si sa ajutam. Veti vedea ca nu este greu deloc, iar multumirea sufleteasca pe care o veti simti apoi va va insufleti si va va face sa fiti mai buni!

miercuri, 16 ianuarie 2013

Ganduri la inceput de an

Daca ultima postare pe blog se numea "Ganduri la sfarsit de an", mi s-a parut firesc ca aceasta, fiind prima postare pe anul 2013, sa poarte titlul "Ganduri la inceput de an".
Ganduri pe care le impartasesc dupa o perioada in care au ramas doar acolo, ascunse in camarutele constiintei mele, intrebandu-ma daca sa le astern pe pagina blog-ului sau nu.
Fiindca am intrat in noul an cu sufletul incarcat de o stare de rau, de neputinta, de acel sentiment pe care cred ca-l cunoasteti cu totii, ca ceva, nu de bine, trebuie sa se intample.
Am primit vesti triste depre cunoscuti, apropiati, vesti care te fac sa te gandesti la efemerul vietii si la cat de repede trece timpul... trece si realizezi ca treci si tu, trec toate visele tale, toate momentele tale in care ai crezut ca vei fi sau ai fost fericit, trec cei dragi pe care ai uitat sa-i saluti cand erau in dreptul tau.
Te intrebi apoi daca ceea ce ai facut pana atunci a fost bine, daca ce vrei sa faci mai departe va fi mai bine sau daca totul nu este in zadar.
Realizezi ca ai uitat de tine, ai uitat sa te bucuri de ceea ce-ti placea sa faci, sa zambesti atunci cand un copil iti zambeste sau sa iti zambesti atunci cand te privesti in oglinda.
Aceste perioade sunt destul de greu de depasit si te fac sa dai inapoi, sa pierzi curajul de a inainta, de a continua, de a planifica.
Dar sper sa reusesc sa depasesc aceste momente si sa ma intorc cu forta de care am nevoie sa pun iar rotitele in miscare fiindca, dragilor, am treaba...
Nu este inca vremea sa las oboseala sa ma cuprinda si grijile sa ma doboare, mai am timp pentru asta...mai am timp....